10 lucruri fascinante despre cavaleri

De la Cavalerii Mesei Rotunde la seriale TV, cultura occidentală este plină de povești cu cavaleri. Este destul de ciudat așadar cât de puțin știm cu adevărat despre ei. Știm că purtau armuri și luptau în războaie și turniruri…dar ce altceva mai făceau?

10. Arbalesta

Cavalerii au fost forța supremă pe câmpul de bătălie timp de secole și părea că nimic nu îi va putea înlocui. Ironic, sfârșitul lor s-a datorat unei invenții foarte simple, numită arbalestă.

Arbalesta, inventată în secolul al XII-lea, era un fel de super arbaletă. Era făcuta din fier, așadar putea rezista unei tensiuni mult mai mari decât arcurile obișnuite și putea produce un impact mai mare.

Avea acuratețe până la 300 de metri, se încărca relativ rapid și era ușor de manevrat. Săgețile puteau străpunge armura.

Brusc, puternicii cavaleri cu abilitățile lor de luptă, armurile strălucitoare și o viață de antrenamente erau o țintă sigură pentru cineva care învățase să tragă doar câteva săptămâni. Dacă era talentat, putea doborî doi cavaleri pe minut, fără să fie deloc amenințat de aceștia.

Chiar dacă au considerat necavalerescă arbalesta, era clar că perioada de glorie pe câmpul de luptă a cavalerilor luase sfârțit, mai ales că în scurt timp vor apărea și armele cu praf de pușcă.

9. Scările în spirală

Multe castele medievale aveau scări în spirală între etaje. Erau în general localizate lângă un perete (într-un castel erau construite lângă zidurile exterioare, iar camerele se aflau în centru)
Ar putea părea o soluție ingenioasă pentru a salva spațiu, dar în realitate ele au fost concepute având în minte războiul.Dacă un inamic invada castelul, cavalerii lui ar fi fost puși într-o situație foarte dificilă luptând pe scările înguste.

Acestea ofereau și apărătorilor un avantaj. Scările în spirală erau gândite în sensul acelor de ceasornic, în urcare. Asta însemna că dușmanii erau obligați să avanseze având partea stângă a corpului în față, ceea ce era o problemă deoarece cam toți cavalerii luptau cu mâna dreaptă.

8. Banii contează

Să fii cavaler era extrem de costisitor. Armura, harnașamentul, calul, servitorii, costau o sumă imensă de bani, pe lângă costurile vieții cotidiene.Totuși, cavalerii erau vitali în orice armată, așadar suveranul era nevoit să le asigure moduri prin care să se întrețină.

Soluția acestei probleme a fost feudalismul, un sistem prin care suveranul dădea supusului un lot de pământ, și oamenii care trăiau acolo, numit fief. Cavalerul era vasal al suveranului, cu dreptul de a conduce acel fief după cum credea de cuviință. În schimb, trebuia să raspundă chemărilor la luptă ale suveranului.

7. Cavalerismul

Cavalerismul a fost un sistem de conduită pentru cavaleri. Limitele lui nu erau clar definite și de multe ori se extindea și în afara câmpului de luptă. Eticheta și codul de comportament erau foarte stricte, iar esența lor poate fi condensată în jurămintele făcute de cavaler. Un cavaler nu putea face trafic cu trădători. Nu trebuia niciodată să ofere sfaturi rele unei femei (indiferent de statutul marital al acesteia), trebuia să o trateze întotdeauna cu respect și să o protejeze. Mai mult, trebuia să aibă perioade de abstinență de toate felurile și să ofere jertfe Bisericii.

Ultimul jurământ a fost evident introdus de Biserică. Când s-a început predicarea primei cruciade în secolul al XI-lea, s-a creat un plan inteligent pentru a-i coopta pe cavaleri. Biserica a introdus propriul cod de cavalerism, pe care toți cavalerii erau obligați să-l urmeze. Deloc surprinzător, se baza pe respectarea învățăturilor Bisericii și apărarea Creștinătății.

Chiar dacă comportamentul cavaleresc era obișnuit la evenimentele sociale, nu mulți cavalerii se comportau la fel și pe câmpul de luptă. În schimb, mulți optau pentru a jefui și a ucide după cum doreau. Până la urmă erau soldați și oameni practici, nu puteau să riște moartea doar pentru că adversarul era mai puțin cavaler decât ei.

6. Originile cavalerilor

Cavalerii au fost întotdeauna asociați cu caii, armăsarii lor în armură erau uriași și bine pregătiți pentru luptă. De aceea, se crede că ideea de cavaler își are originea în trupele de cavalerie antice. Originile lor se pot găsi până în timpul Imperiului Roman. Romanii aveau o forță călare de elită, numită ordo equestris.

Chiar dacă ordo equestris nu poate fi cu siguranță legat de cavalerii medievali, cercetătorii au arătat multe asemenări. Erau mica nobilime care lupta călare și avea parte de un respect imens. Atunci când Carol cel Mare, împărat francez în secolul al IX-lea, a combinat conceptul de nobilime călare cu feudalismul, cavalerii au apărut.

5. Armura

Niciun cavaler nu intra pe câmpul de luptă fără armură. Făcută special pe măsura luptătorului deoarece bucăti semnificative erau din metal, pentru a se potrivi perfect cu trupul său, armura a devenit din ce in ce mai rigidă în timp. Putea rezista aproape tuturor armelor medievale.

Calitatea și impresia puternică creată de armură nu doar salvau viața cavalerului, dar erau și un simbol de status. Cu cât armura era mai bună, cu atât cavalerul era mai important în societate.

4. Turnirurile

Turnirurile nu erau ceva la care participau cavalerii intre razboaie. In realitate, cand acestea au devenit evenimente aproape sportive, nu mai erau multe razboaie de luptat.

Initial aparute ca exercitii pentru a invata lupta medievala, la sfarsitul cruciadelor cand cavalerii nu prea mai aveau multe razboaie purtat, turnirurile au devenit evenimente sportive. Cele mai populare erau pas d`armes in care un cavaler trebuia sa lupte cu o serie intreaga de adversari, si lupta fara cai intre doua echipe de cavaleri.

Surprinzator, aceasta din urma era evenimentul care atragea cea mai mare atentie, nu luptele calare.

3. Antrenamentul

Antrenamentul unui cavaler era un proces dificil care începea la șapte ani și dura 14 ani. Viitorul cavaler începea ca un simplu paj. La această vârstă este un simplu servitor pentru lordul său. Chiar dacă antrenamentul său consta în jocuri și activități sportive, erau jocuri serioase. În locul jucăriilor, învața să lupte cu arme adevarăte și practica călăria.

La 14 ani devenea scutier. Fiecare scutiere servea un cavaler, întreținându-i armura și îmbrăcându-l pe acesta cu armură și arme. Un scutier era văzut ca un bărbat capabil deja să lupte pe câmpul de bătălie. Astfel, antrenamentul său devenea din ce în ce mai periculos.

La 21 de ani devenea în sfârșit cavaler. Ceremonia era inițial foarte simplă, nobililul pur și simplu îl lovea pe proaspătul cavaler pe ceafă și spunea câteva cuvinte. Prin intermediul Bisericii, ceremonia a evoluat în ceea ce vedem astăzi în numeroase filme.

2. Cruciadele

Cruciadele, războaiele religioase cu scopul de a cuceri Locurile Sfinte de la musulmani, au fost mediul predilect în care cavalerii și-au arătat calitățile. Se crede că au existat doar câteva cruciade, în realitate au fost chiar foarte multe. Cruciadele au fost practic un război constant care a durat 200 de ani. Au fost opt mari cruciade (nouă cu Cruciada Săracilor) și multe alte cruciade minore.

Din pacate pentru cavaleri, cruciadele au fost un eșec. Totuși, papalitatea a continuat să lanseze apeluri la cruciadă împotriva multor inamici (în general inamici politici din Europa) și în secolele urmatoare.

1. Cavalerii moderni

Începând cu 1560, cavalerii medievali încetează să mai existe. Încă mai există și astăzi unii cavalerii ereditari, dar cei mai mulți cavaleri moderni au primit acest titlu datorită contribuțiilor aduse societății. Multe dintre ordinele cavaleresti care există astăzi au fost create după Evul Mediu cu scopul decorării celor care se remarcă în comunitate. De exemplu, titlul de cavaler pe care îl dețin Elton John, Judi Dench și Paul McCartney este în totalitate onorific și nu îi obligă să lupte împotriva cuiva.

Sursa:  listverse.com

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/10-lucruri-fascinante-despre-cavaleri